Intretinerea perusilor

ISTORIC: Tara de origine a Perusului este Australia unde traieste in carduri mari, de zeci de indivizi, papagalii avand un puternic instinct social. Dar sunt intotdeauna monogami: masculul cat si femela se orienteaza pentru formarea unei alte perechi doar in cazul decesului partenerului ales initial. Perusii ondulati au fost adusi in Romania in ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Inca din acea perioada s-a pus problema reimprospatarii sangelui cu pasari aduse din alte zone, acest lucru concretizandu-se prin aducerea a 10 exemplare in anul 1901 direct din Australia. Numarul perusilor a crescut continuu, ajungand sa concureze chiar cu mai vechii musafiri din tara noastra, canarii.

DESCRIERE :Original culoarea penelor este verde pe corp, galben pe fata si pe frunte, albastru sau violet pe obraji. Penajul pe cap si pe gat e brazdat de dungi intunecate, pe aripi e brazdat de linii negre si galbene, pe coada apar nuante verzi-albastrui, in urma domesticirii si a selectiei indelungate, s-au obtinut cele mai variate culori, incepand cu diferite nuante de verde cu sau fara capul galbem, apoi exemplare turcoaz, verzi-galbui, galbene, albastru deschis, albiciosi pana la alb pur, cu ochii rosii. VORBIREA;Principalele cauze pentru care perusii ondulati sunt asa de raspanditi si indragiti in toata lumea sunt coloritul foarte variat si frumos (cele mai apreciate culori fiind verde,albastru si violet), faptul ca sunt foarte vioi si blanzi, usurinta cresterii si reproducerii si capacitatea de a reproduce vocea omeneasca. Pentru a invata un perus sa vorbeasca este nevoie de un singur lucru: repetitie repetitie si iara repetitie. Oricum tineti minte ca perusii nu sunt cunoscuti pentru abilitatile lor de vorbire si marea majoritate a lor nu vorbesc. De retinut este si faptul ca doar masculii vorbesc. Vocile lor, daca vorbesc, sunt foarte greu de inteles. Chiar daca abilitatea de a vorbi exista aceasta nu inseamna neaparat ca si perusul dumneavoastra va vorbi. In concluzie nu fiti dezamagiti daca perusul voastru nu va vorbi niciodata. Majoritatea NU o fac!
    ODIHNA:Perusul are nevoie de 10 -12 ore de somn. Daca nu beneficiaza de aceasta perioada de odihna devine agitat. Daca nu doarme 10 ore, o data la doua zile nu apar probleme de comportament dar ganditi-va ce agitati sunteti cand nu dormiti cateva nopti. Acelasi lucru se intampla si la perusul dumneavoastra. Pentru a-i ajuta sa doarma este indicat sa le acoperiti colivia cu un prosop suficient de mare incat sa puteti impaturii toata colivia, sau cu un cearcaf, astfel incat sa fie intuneric atat noaptea cat si dimineata deoarece la prima raza de soare perusii se vor trezi.Evitati amplasamentul perusilor in locuri care le-ar putea fi neprielnice, cum ar fi incaperi intunecoase, racoroase, locuri unde se fumeaza, unde este proaspat vopsit sau unde este mult zgomot.
Alte animale din casa, cum ar fi cainele sau pisica, nu ar trebui sa aiba acces la cusca perusilor. Prezenta acestor animale provoaca o adevarata “panica” in randul perusilor si, sufleteste, sunt chinuiti de-a dreptul!

Oricare ar fi “casa”, trebuie sa tineti cont ca perusii tin la spatiul propriu si prefera sa stea la o oarecare distanta fata de colocatari. De aceea este bine ca atunci cand mananca sau cand dorm, vasul cu hrana respectiv stinghia pe care sa stau sa fie destul de lunga incat sa asigura un spatiu de vreo 2-3 cm intre perusi.
BAIA ;Perusul este o pasare curata care isi curata penele folosindu-se de cioc si de gheare.Baia nu este un lucru absolut necesar, aceasta fiind doar o placere a lui si daca putem ar fi bine sa-i punem la dispozitie o cadita cu apa la temperatura camerei si sa ii dam voie 20-30 de minute sa se zbenguie.
HRANA:Hrana usacata este alcatuita in special din seminte de mei si ovaz, consumul mediu zilnic pentru o pasare fiind de aproximativ 15-20 g, adica 4,5-6 kg de seminte pe an. Acest consum este relativ mare pentru o pasare ce cantereste intre 40-60 g, deci un perus consuma zilnic hrana echivalent cu o treime din greutatea sa. Acest lucru se datoreaza metabolismului ridicat, pasarile avand astfel energie foarte multa, ceea ce le face sa fie asa de vioaie. Pe langa hrana uscata, perusii consuma si hrana moale, dintre care cea mai raspandita este oul fiert, amestecat cu biscuiti sau pesmet. Oul este un aliment complex, ce contine toate elementele nutritive necesare unei pasari, insa trebuie administrat cu atentie deoarece acesta trebuie consumat in scurt timp, oul fiind un aliment usor alterabil si putand provoca deranjamente intestinale si chiar hepatita. Hrana verde nu trebuie sa lipseasca din meniul papagalilor, aceasta fiind formata din rocovina, papadie, patlagina, traista ciobanului, trifoi, lucerna, spanac, salata si frunze de morcov, marar, patrunjel ,telina, insa frunzele trebuie sa fie proaspete si uscate, frunzele ude putand provoca indigestii.FRUCTE : Mere, Grepfruit, Kiwi, Mango, Nectarine, Portocale, Piersici, Pere, Capsuni, Rodie, Prune. Un alt element important al hranei perusilor il constituie ramurile de pomi de esenta moale cum ar fi salcia, plopul, teiul. Asigurati-va ca ramurile sa nu fie stropite cu pesticide. Acestea au rolul de a satisface nevoia de a roade a perusilor si de a completa necesarul de vitamine a acestora. ESTE INTERZIS : sa-i dati perusului ALCOOL, AVOCADO, CIOCOLATA!!
Totodata evitati : Varza, Cofeina (ceai si cafea), mancare veche, lapte si creme, cartof crud.
IMPERECHERE: Pentru a determina sexul unui perus, exista cateva indicii care va pot spune, cu aproximatie, ce sex are perusul dumneavoastra. Cel mai importanta si cel mai sigur dintre indicatori este zona carnoasa de deasupra ciocului (fosele nazale) care este colorata in albastru intens la masculul adult si in bej-maroniu la femela. In perioada de imperechere, culorile devin mai intense. Atentie insa, caci la femelele foarte tinere, aceasta zona este colorata in albastru deschis, alburiu, putandu-ve induce in eroare. La pui, narile (aflata in aceeasi zona carnoasa de deasupra ciocului) sunt colorate in roz la mascul si alb la femela.
REPRODUCERE: Reproducerea perusilor ondulati comuni se face cu destul de multa usurinta. Varsta minima de reproducere este de 8 luni la femele si 12 luni la masculi. Reproducerea se face in 2-3 serii, depinzand de randamentul pe care pasarile il dau. In cazul imbolnavirii sau rezultatelor slabe la reproducere, pasarile sunt trecute la repaus pentru refacere. Cuibul de reproducere are baza de 20 X 20 cm si inaltimea de 22-25cm, cu gaura de intrare de 4,5 cm. El se ataseaza exterior la o colivie metalica cu baza de 30 X 50 cm si inaltimea de 30 cm in cazul reproducerii pe perechi. In cazul reproducerii in voliere cuiburile de reproducere trebuie sa fie cat mai asemanatoare deoarece se pot crea conflicte in cazul in care dou femele prefera acelasi cuib. Reproducerea in voliere are cateva avantaje si anume usurinta hranirii si eventual un randament mai ridicat al pasarilor la reproducere, insa personal preferam inmultire pe perechi separate deoarece astfel se pot obtine pasari de o calitate superioara si se pot observa separat performantele reproducatorilor. La un cuib se lasa doar 3-4 pui pentru ca acestia sa fie bine hraniti si sa nu-si epuizeze parintii. Puii se separa la 5-6 saptamani cand devin independeti de parinti si mananca singuri. Acest moment se poate identifica si prin observarea lungimii cozii, atunci cand aceasta este aproximativ egala cu cea a parintilor. Puii se separa de asemenea pe sexe si sunt tinuti in voliere pentru a se maturiza
Determinarea sexului la perusi (Melopsittacus undulatus)
Sexul unui perus (Melopsittacus undulatus) este de multe ori o necunoscuta, mai ales pentru cei mai putin experimentati in cresterea pasarilor de companie. In primele 6-8 luni de viata femelele si masculii arata la fel, ceea ce face identificarea sexului si mai dificila. Cele mai sigure metode de determinare a sexului sunt intotdeauna analiza ADN si metoda chirurgicala. Insa, in cazul perusilor adulti avem o diferentiere clara intre mascul si femela: ceroma (zona carnoasa din jurul narilor) masculilor este de culoare albastru-indigo, iar cea a femelelor este bej-maronie, rosiatica sau chiar albicioasa.
In perioada de imperechere culorile ceromelor se vor intensifica, masculul va prezenta o ceroma albastru intens, iar femela va prezenta o ceroma maro inchis, ingrosata si cu aspect de crusta. Unele femele vor avea ceroma de culoare maro numai pe durata perioadei de imperechere, dupa trecerea acesteia ceroma modificandu-se. Uneori, femelele care nu se afla in perioada de imperechere sau cele care sunt bolnave prezinta o ceroma colorata in albastrui.
In ceea ce priveste puii, determinarea sexului este dificila, intrucat ceromele masculilor si ale femelelor sunt similare la culoare (de regula albastrui). Totusi, ceroma masculului este oarecum translucida, pe cand cea a femelei este opaca si prezinta un inel alb in imediata apropiere a narilor. Masculii pot prezenta si ei un astfel de inel, insa este mult mai difuz si mai mic decat la femele.
Daca la majoritatea varietatilor identificarea sexului exemplarelor mature se face totusi cu usurinta, nu acelasi lucru se intampla in cazul varietatilor Albino, Lutino, Recessive Pied sau Fallow. Masculii acestor varietati prezinta o ceroma de culoare roz.
Exista si cateva indicii comportamentale care ar putea sa ne ajute sa determinam sexul perusului insa acestea nu sunt general valabile, deci nu pot fi considerate sigure:
- masculii vocalizeaza mai mult, canta si sunt mai prietenosi fata de alti perusi;
- femelele sunt mai agresive, mai nervoase si ciupesc mai tare;
- masculii sunt cei care isi inclina capetele si tot ei hranesc femelele (comportamente de curtare).
De asemenea, deseori, doi masculi tinuti impreuna se pot comporta uneori ca un cuplu, unul curtandu-l pe celalalt.
Daca nu doriti sa obtineti pui de la pasarile dumneavoastra sexul exemplarelor nu este important si nu trebuie sa influenteze dragostea cu care va inconjurati companionul. Chiar daca descoperiti la un moment dat ca perusul dumneavoastra ar fi trebuit sa se numeasca Coco si nu Coca acest lucru nu trebuie sa va modifice comportamentul fata de pasare.


Imperecherea perusilor - comportamentul in perioada de reproducere
In cele ce urmeaza va vom descrie comportamentul tipic al unei perechi de perusi compatibili, ajutandu-va sa le intelegeti si in acelasi timp sa va dati seama in ce masura imperecherea are sanse de succes.
La inceput cele doua pasari s-ar putea sa se ignore, dar, pe masura ce trece timpul (uneori dupa doar cateva minute, alteori dupa cateva zile) se vor lega una de alta formand o adevarata pereche. In cazul in care acest lucru se intampla, veti observa ca partenerii stau unul langa altul pe stinghiile din colivie, mananca impreuna, se ciugulesc, se curata unul pe altul cu ciocul si, finalmente, se imperecheaza.
Comportamentul femelei
Femela perus aflata in perioada de reproducere va cauta locuri potrivite pentru depunerea oualor, se va pozitiona pe stinghii cu coada ridicata in sus si aripile usor deschise. Pupilele sale se vor mari si micsora cu repeziciune, alternativ. Daca are la dispozitie un cuib, isi va petrece mare parte a timpului in interiorul acestuia, pregatindu-l pentru depunerea oualor. Ea este posibil sa devina mai irascibila si mai putin afectuoasa cu stapanul sau, dorindu-si mai putina atentie din partea acestuia decat de obicei.
Comportamentul masculului
Masculul pregatit pentru imperechere va face “reverente” cu capul in fata femelei si va “dansa” (se va plimba inainte si inapoi pe langa femela, umflandu-si penele de pe gat) pentru a-i atrage atentia. El va ciocani usor si rapid cu ciocul sau in ciocul femelei. Vocalizarile lui vor deveni mult mai frecvente si mai puternice decat de obicei. Pupilele masculului se vor mari si micsora cu repeziciune, alternativ.
Ambele sexe se pot masturba cu ajutorul jucariilor sau altor obiecte. Femela si masculul gata de imperechere se vor hrani reciproc regurgitandu-si hrana unul altuia.
Perusii pot fi inmultiti atat in colonii cat si in perechi. Pentru evitarea eventualelor probleme va trebui sa aveti un numar egal de masculi si femele in colonie sau sa optati pentru reproducerea unei singure perechi.


Imperecherea perusilor - asigurarea conditiilor optime
Daca aveti o pereche viabila de perusi si v-ati hotarat sa ii imperecheati va trebui sa le asigurati conditiile optime necesare reproducerii. Cu cat imperecherea este organizata mai atent si mai responsabil cu atat vor creste sansele de succes. Sezonul de imperechere al perusilor incepe in primavara, odata cu zilele lungi si insorite si se sfarseste la inceputul toamnei. Totusi, in captivitate perusii pot fi reprodusi pe tot parcursul anului, daca li se asigura conditiile necesare.
Lumina
Pentru stimularea reproducerii va trebui sa oferiti perusilor multa lumina puternica timp de circa 12 ore zilnic. Ideala este lumina naturala, dar in casele noastre lumina care patrunde prin geamuri nu este suficienta pentru metabolizarea vitaminei D. Astfel, ideal este sa folositi o sursa de lumina suplimentara. Alegeti o lampa fluorescenta cu spectru total (UVA+UVB) pe care sa o introduceti in camera in care se afla colivia. Nu asezati de la inceput lampa in apropierea coliviei pentru ca s-ar putea sa stresati papagalii. Asezati-o intai in coltul opus al camerei, mutand-o la fiecare cateva zile mai aproape de colivie. In final puteti aseza lampa la o distanta de 50cm de colivie, asigurandu-va ca pasarile nu vor putea atinge tubul sau cablul electric.
Mancarea si apa
Dieta unui perus este foarte importanta si ea trebuie sa fie cat mai sanatoasa si echilibrata in orice moment al vietii pasarii, nu numai atunci cand o pregatim pentru reproducere. Totusi, in vederea unei reproduceri reusite va trebui sa aveti mai multa grija de alimentatia papaglului. Ideal este ca, cu 2-3 luni inainte de a reproduce perusul, sa-i oferiti o hrana diversificata, cu continut ridicat de proteine si vitamine:
- mixuri de seminte de calitate (in special mei);
- vegetale crude sau fierte: porumb, fasole, mazare, broccoli, cartofi dulci, morcovi etc.,
- alimente moi: paine integrala umezita (nu imbibata de apa), ou fiert tare si amestecat impreuna cu coaja pisata* (ideala ca sursa de calciu), paste, cereale pentru copii amestecate cu apa (fara adaos de zahar sau cacao), orez fiert, fulgi de ovaz amestecati cu apa sau alte alimente moi;
*Atentie! Coaja de ou trebuie bine spalata (pentru a indeparta orice urma de Salmonella) si “coapta” la 350° timp de 45 de minute.
- suplimente de calciu si minerale (foarte importante pentru sanatatea femelei): os de sepie si blocuri de minerale;
- o data pe saptamana suplimente de vitamine dizolvate in apa de baut.
Mancarea si apa de baut proaspete trebuie sa fie din abundenta la dispozitia papagalilor.
Baile si umiditatea
Baile zilnice cu apa din abundenta sunt de asemenea importante si vor stimula perusii se se imperecheze. Atat masculul cat si femela vor avea nevoie de ele. Ideal este sa mentineti in permanenta “cadita” cu apa in colivie. Baile trebuie sa continue si in perioada de depunere si clocire a oualor, intrucat acestea au nevoie de diferite grade de umiditate.
Colivia
Colivia trebuie sa fie cat mai mare (minim 60cm latime, 40cm lungime si inaltime), pentru a oferi spatiu suficient papagalilor pentru desfasurarea confortabila a imperecherii. Perusii pot fi inmultiti atat in colonii cat si in perechi. Pentru evitarea eventualelor probleme va trebui sa aveti un numar egal de masculi si femele in colonie sau sa optati pentru reproducerea unei singure perechi. Orientati-va catre o colivie/voliera care sa va permita sa decupati barele in asa fel incat sa puteti prinde cuibul, asezandu-l in exteriorul coliviei, pentru a salva cat mai mult spatiu in interiorul acesteia.
Cuibul
Cuibul poate fi cumparat din magazinele de specialitate sau poate fi confectionat chiar de dumneavoastra, din placaj de lemn (nici prea subtire, nici prea gros) sau din carton gros (pus in mai multe straturi pentru a nu fi distrus de papagali). Forma cuibului este de cub, prevazut pe o latura cu o gaura cu diametru de 5cm pentru a permite pasarii sa intre (majoritatea papagalilor, prefera o intrare cat sa se strecoare prin ea). Distanta de la acoperisul cuibului la gaura de intrare trebuie sa fie de circa 5cm. Cuibul va trebui sa fie suficient de mare (ideal 15X15X18cm) pentru a putea gazdui 4-6 puisori si sa fie prevazut cu o usita (fereastra de vizitare) pe care sa o folositi pentru inspectie si curatenie.
Fereastra de vizitare trebuie sa aiba o latime sau un diametru de circa 10cm. Puteti folosi si cuiburi cu acoperis detasabil, in acest fel nu veti mai avea nevoie de fereastra de vizitare. Intrarea in cuib trebuie prevazuta atat in exterior, cat si in interior cu o stinghie sau o alta structura pentru a permite intrarea si iesirea cu usurinta din cuib.
Evitati cuiburile confectionate din sarma. Acoperiti podeaua cuibului cu cateva straturi de talas, femela isi va aranja cuibul si va decide singura cantitatea de talas pe care o va accepta inauntru. Alegeti un talas netratat si taiat cat mai mare. Ideal este sa gasiti o solutie sa asezati cuibul in exteriorul coliviei, permitand accesul pasarilor din interior. Cuibul va fi inspectat atat de mascul cat si de femela si “imbunatatit” de acestia conform propriilor dorinte.
Cuibul trebuie pozitionat intr-o zona adapostita si protejata a coliviei, in partea superioara, dar nu foarte aproape de acoperisul acesteia, deoarece pot aparea probleme in lunile cu temperaturi ridicate.
Stinghiile
Stinghiile din cuib sunt foarte importante deoarece pe ele se petrece actul de imperechere propriu-zis. Astfel, procurati minim 2 stinghii solide, pe care femela sa poata sta confortabil si in echilibru atunci cand masculul se va aseza peste ea. De asemenea, aveti grija sa asezati stinghiile in asa fel incat papagalii sa aiba suficient loc de manevra. Daca, de exemplu, sunt asezate prea aproape de acoperisul coliviei masculul nu va avea loc sa stea peste femela. Actul imperecherii presupune miscari de balans efectuate de mascul, deci nu asezati jucarii sau alte accesorii in imediata apropiere a stinghiilor. Ideale sunt stinghiile confectionate din crengi naturale.


Imperecherea perusilor - depunerea oualor, clocitul si eclozarea puilor
Femela perus va putea incepe sa depuna oua la circa 10-14 zile de la prima imperechere. Exista cateva semne care ne indica faptul ca momentul depunerii oualor se apropie:
- femela isi va petrece din ce in ce mai mult timp in cuib si se va hrani mult din osul de sepie si blocul de minerale (nutrienti de care are nevoie pentru formarea cojii oului);
- femela va aranja si rearanja de nenumarate ori substratul din cuib;
- cu 12-24 de ore inainte de depunerea oului cloaca femelei va fi vizibil umflata.
In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte important sa oferiti femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de importanta atat in “prepararea” oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importanta, oferiti-i neaparat suplimente de calciu si minerale (os de sepie, blocuri de minerale), our fiert tare, seminte germinate, mixuri de seminte de calitate.
In general, femela perus va depune in medie circa 4-6 oua mici, rotunde si albe (desi este posibil sa depuna chiar si 10). Ouale sunt depuse cate unul la doua zile, dupa primul ou existand de obicei o pauza de 2 zile. Daca femela perus se afla la prima depunere, este posibil ca primul ou sa prezinte urme de sange si sa fie usor alungit. Nu va alarmati, acest lucru este normal, iar puiul dinauntru are totusi sanse sa se dezvolte normal. Procesul de incubatie incepe abia dupa depunerea celui de-al doilea sau al treilea ou. Ouale fertile raman viabile pana la 7 zile la temperatura camerei daca procesul de incubare nu a inceput, asa ca nu aveti motive de ingrijorare. De aceea, este foarte util sa va notati intr-o agenda datele exacte ale depunerii si ale inceperii incubatiei pentru a putea tine un calendar corect al reproducerii.
Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile, se estimeaza ca doar circa 80-90% din ele vor dezvolta pui. Dupa 7-10 zile de la inceperea incubatiei ouale pot fi verificate pentru a evalua fertilitatea lor si dezvoltarea embrionului dinauntru. Pentru aceasta va trebui sa folositi o mini lanterna (sau sa adaptati o lanterna mai mare) al carei fascicul de lumina sa nu fie foarte puternic (expunerea la caldura puternica omoara embrionul). Spalati-va intotdeauna pe maini inainte sa manipulati ouale, coaja lor este poroasa si bacteriile de pe maini pot omori embrionii! Luati oul si, intr-o camera unde este intuneric, expuneti fundul acestuia (capatul mai lat) la fascicolul de lumina provenit de la lanterna.
Daca oul este fertil va trebui sa vedeti imediat sub coaja o retea fina de capilare distincte si rosii, iar embrionul apare ca o pata inchisa la culoare in mijlocul acestei retele. Veti vedea de asemenea si o bula de aer in interiorul cojii. Daca embrionul este mort va aparea ca o pata de culoare inchisa, uscata in interiorul cojii. Daca oul este infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii prin el. Incercati sa limitati pe cat posibil atat durata procedurii de verificare a fertilitatii oualor, cat si durata expunerii oului la fascicolul de lumina pentru a nu afecta embrionii. Manipulati ouale cu mare grija intrucat sunt foarte fragile! Nu zgaltaiti ouale, nu le intoarceti de pe o parte pe alta pentru ca omorati embrionii! Ouale infertile sau cu embrioni morti trebuiesc indepartate din cuib.
Incubarea oualor este facuta numai de femela, care isi petrece aproape tot timpul in cuib, fiind hranita de catre mascul. In timpul incubatiei, atat ziua cat si noaptea, femela intoarce ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni aderarea embrionilor de coaja oului. Intreruperea procesului de incubatie se soldeaza intotdeauna cu moartea embrionilor.
Este bine sa verificati cuibul perusilor din cand in cand (dar nu mai mult de o data la cateva zile) pentru a vedea starea oualor. Pasarile se pot speria daca le deschideti cuibul fara a le preveni si pot sparge din greseala unul sau mai multe oua. Pentru a evita acest lucru este bine sa ciocaniti usor in cuib de fiecare data inainte de a-l deschide. Dupa ce il deschideti, in general pasarile vor alege sa iasa din el si va vor lasa sa inspectati ouale. Daca acest lucru nu se intampla, puteti folosi o revista sau o bucata de carton pentru a indeparta cu atentie si gentilete pasarea din cuib. Manipulati cuibul si ouale cu mare grija, sunt foarte fragile!
Eclozarea oualor va avea loc la circa 18-20 zile masurate de la inceputul procesului de incubatie. In zilele premergatoare eclozarii oferiti mai multe alimente moi parintilor pentru a-i obisnui bine cu acest tip de mancare pe care-l vor oferi si puilor. Nu va grabiti sa inlaturati ouale daca nu au eclozat dupa trecerea celor 20 de zile, mai asteptati pana se implinesc 27 de zile. Uneori procesul de incubatie incepe mai tarziu decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare nu au fost indeplinite decat mai tarziu. Eclozarea puilor este de obicei asincrona (nu toti puii eclozeaza in aceeasi zi). Inainte de eclozare puiul poate incepe sa piuie din interiorul oului. Puiul reuseste sa sparga coaja oului cu ajutorul unui dinte si acest proces de eclozare poate dura chiar cateva ore bune, in functie de forta si vigoarea puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa aceasta “munca” obositoare puii se “odihnesc” de obicei sezand pe spate, cu burtile in sus, nefiind suficient de puternici ca sa stea pe picioruse. Nu va alarmati, aceasta pozitie este perfect normala.


Imperecherea perusilor - dezvoltarea puilor.
Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi lungi si nu-si pot sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a cateva ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte de eclozare. Nu incercati sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare. Daca dupa trecerea a 20 de ore observati ca puii nu au fost hraniti, va trebui sa ii incredintati unei alte familii de perusi cu pui sau sa ii hraniti dumneavoastra cu mana pana cand parintii isi vor prelua corespunzator indatoririle. Pentru a determina daca puii sunt hraniti examinati gusa acestora (situata imediat inaintea osului pieptului). Daca aceasta este umflata inseamna ca puiul a fost hranit.
Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Oferiti-le hrana moale, legume si fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, mazare, porumb, mar etc.), galbenus de ou fiert tare, un mix de seminte de calitate, blocuri de calciu si minerale. Ideal este sa nu interveniti prea mult in cresterea puilor, e foarte posibil sa nici nu fie nevoie, perusii sunt de regula parinti excelenti. La inceput numai femela va hrani puii, ea fiind la randul ei hranita de mascul. Dupa primele doua-trei saptamani, femela va incepe sa paraseasca cuibul, iar masculul va fi primit sa hraneasca si el puii, in acelasi timp cu femela sau in “schimburi”. Unele femele nu isi vor lasa partenerul sa se amestece in cresterea puilor. Daca exista o a doua cutie de cuibarit in colivie, femela va incepe o noua serie, iar masculul va hrani atat puii, cat si femela. Este foarte important sa opriti femela de a face oua dupa a doua serie de pui, deoarece o va epuiza foarte mult!
De obicei exista cate un pui mai mare, care va capata cea mai parte parte din atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav. Verificati din cand in cand starea puilor (dar nu foarte des), daca observati ca vreunul arata slab si/sau neingrijit, scoateti-l din cuib si hraniti-l din mana.
Un pui sanatos trebuie sa aiba pielea de culoare roz, gusa plina de mancare, sa fie vioi si capabil sa-ti tina capul sus pentru a fi hranit. Manipulati cu foarte mare atentie puii! Igiena este extrem de importanta! Spalati-va bine pe maini inainte de a atinge puii si manipulati-i cu grija, sunt foarte fragili! Retineti faptul ca puii nu-si pot regla singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la caldura! La varsta de 10 zile ochii puilor incep sa se deschida si penele sa strapunga pielea, penele de zbor aparand in jurul varstei de 21-22 zile. In jurul varstei de 6-10 zile, daca doriti, puteti inela pasarile.
Igiena cuibului este extrem de importanta. Astfel, zilnic sau o data la doua zile, va trebui sa curatati cuibul. Cel mai potrivit moment pentru aceasta este dimineata, cand parintii ies din cuib pentru a manca.
Acoperiti gura cuibului cu o bucata de carton pentru a impiedica parintii sa intre. Scoateti puii afara, asezati-i intr-un bol (suficient de mare pentru ca puii sa nu poata evada din el) captusit cu servetele moi, undeva unde este cald, inlocuiti asternutul din cuib si curatati peretii daca este cazul. Va trebui sa efectuati toate aceste activitati cat mai repede, pentru ca puii sa nu aiba de suferit. Faceti totul calm si fara a speria parintii sau puii. Daca speriati parintii acestia s-ar putea sa calce din greseala pe pui si sa-i striveasca.
Daca vreunul dintre pui este dat la o parte de catre parinti acest lucru inseamna ca are probleme de sanatate si nu este un pui viabil. Totusi, chiar si acest pui poate fi salvat daca este hranit din mana.
Incepand cu varsta de 2-3 saptamani puii pot fi hraniti si exclusiv din mana insa acest lucru nu este recomandabil decat daca aveti foarte multa experienta si stiti exact ceea ce trebuie sa faceti. Aceasta perioada din viata pasarilor este extrem de importanta si orice greseala poate avea urmari foarte grave, iar hrana oferita de parinti, care ajuta puii sa-si formeze sistemul imunitar, nu poate fi inlocuita perfect cu nimic altceva. Hranirea din mana nu este singura posibilitate de imblanzire, va puteti apropia de puisori si prin alte metode.
In jurul varstei de 35 de zile puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti, dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia. In vederea acestei etape de dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele albe. Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). La circa 5-6 saptamani puii vor avea penajul complet format (cu penele din coada scurte) si pot fi “intarcati”. Parintii ii vor invata sa manance mancare solida si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele. Daca puii refuza sa manance legumele proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la mancarea solida. Daca un pui nu mananca si plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l sa decida singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor. Un pui este considerat complet “intarcat” daca mananca singur vreme de 10 zile. Nu grabiti procesul!
In general, puii de perus sunt complet independenti de parinti la varsta de 6-8 saptamani. Acesta este si momentul la care puii este ideal sa fie separati de parinti, pentru a putea preveni agresiunile. Dupa ce puii cresc si devin independenti, este posibil ca acestia sa se intoarca la cuib, prin urmare este benefic sa aveti un al doilea cuib pentru a permite clostii pregatirea urmatoarei serii de oua.